vineri, 18 ianuarie 2008
Smiorcaiala lui Nietzsche

Am vazut numai ce ''Plansul Lui Nietzsche" ecranizarea dupa cartea cu acelasi titlu de Irvin D. Yalom. Cartea am citit-o cu multa vreme in urma asa ca nu imi amintesc foarte mult din ea. Oricum mi-a placut atunci cand am citit-o.

Filmul in schimb e o melodrama facuta parca pentru Hallmark ( ar fi interesant de vazut niste filme dupa cartile lui Sade pe acest post minunat).

Toti actorii vorbesc cu accent. Nu e deloc distractiv sa il auzi pe Armand Assante, in rolul lui Nietzsche, graind intr-o engleza germanizata ( sau ceea ce crede el ca e accent german) A fost cea mai proasta decizie pe care a putut sa o ia regizorul. Lou Salome in film e o gasculita frivola cu accent oribil rusesc. Daca asa a fost asa si in realitate( ceea ce oricum e greu de crezut) te intrebi ce au gasit la ea Nietzsche, Freud sau Rilke.

Totul e la suprafata chiar daca intr-o mare masura filmul este despre psihanaliza si descoperirea inconstientului. Multa muzica, prea multa muzica in fiecare scena distrigand orice urma de profunzime.

Ben Cross a fost bun in Chariots of Fire dar de atunci numai roluri nesarate a prins.


In concluzie "When Nietzsche Wept" e un film foarte prost cu actori de umplutura.

Etichete:

1 Comments:
Blogger meloman said...
nice era mic si urat.nici cum latino lover.hahahaha.asta e chiar amuzant frate.nu-mi vine sa cred ce aberatii mai inventeaza oamenii astia.
te salut

Trimiteți un comentariu