Am vazut numai ce ''Plansul Lui Nietzsche" ecranizarea dupa cartea cu acelasi titlu de Irvin D. Yalom. Cartea am citit-o cu multa vreme in urma asa ca nu imi amintesc foarte mult din ea. Oricum mi-a placut atunci cand am citit-o.

Filmul in schimb e o melodrama facuta parca pentru Hallmark ( ar fi interesant de vazut niste filme dupa cartile lui Sade pe acest post minunat).

Toti actorii vorbesc cu accent. Nu e deloc distractiv sa il auzi pe Armand Assante, in rolul lui Nietzsche, graind intr-o engleza germanizata ( sau ceea ce crede el ca e accent german) A fost cea mai proasta decizie pe care a putut sa o ia regizorul. Lou Salome in film e o gasculita frivola cu accent oribil rusesc. Daca asa a fost asa si in realitate( ceea ce oricum e greu de crezut) te intrebi ce au gasit la ea Nietzsche, Freud sau Rilke.

Totul e la suprafata chiar daca intr-o mare masura filmul este despre psihanaliza si descoperirea inconstientului. Multa muzica, prea multa muzica in fiecare scena distrigand orice urma de profunzime.

Ben Cross a fost bun in Chariots of Fire dar de atunci numai roluri nesarate a prins.


In concluzie "When Nietzsche Wept" e un film foarte prost cu actori de umplutura.

Etichete: Film

Steve Roden este pictor, sculptor, muzician. El este cel care a introdus termenul de "lowercase" sound ceea ce ar insemna muzica realizata prin manipularea sunetelor brute captate din mediu care apoi sunt(sau nu) prelucrate.

Muzica lui electroacustica nu este doar cerebrala si abstracta (cel putin nu pentru mine) ci reuseste in acelasi timp sa fie organica si sa respire viata. Cere doar putina rabdare de la ascultatori

Etichete: profil

Etichete: Scurt metraj